Rugaciuni


Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, care împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh eşti slăvit şi care, întrupându-Te din Prea Curata şi pururea Fecioara Maria, Te-ai adus prin răstignire pe Cruce, moarte, Înviere şi Înălţare la ceruri, jertfă pentru mântuirea oamenilor, cu umilinţă venim înaintea Ta şi, plecându-ne genunchii la sfintele Tale Picioare care au atins spre curăţire şi sfinţire pământul, Te rugăm, noi, nevrednicii, Robii Tăi, supravieţuitorii şi trăitorii prigoanei anticristice comuniste din România, în numele nesfârşitului şir de mărturisitori ai Tăi, în fruntea cărora se află Corneliu Zelea Codreanu, Ionel Moţa şi Vasile Marin, ca să binevoieşti a-Ţi aduce aminte de jertfa lor şi, prin marea Ta milostivire, să ne arăţi că ai primit cu bună plăcere sângele, viaţa, lacrimile şi totala lepădare de sine întru slujirea Ta a tuturor celor pomeniţi.

 

Noi Te cunoaştem ca milostiv, dar şi drept Judecător, care prin Învierea Ta ai biruit iadul şi pe vrăjmaşul Tău anti-Hrist. Noi credem că Tu eşti singurul şi atotputernicul care din milă, dar şi din dreptate ai răpus de-a lungul veacurilor toate puterile întunericului care au vrut să-Ţi dărâme mireasa Ta, Biserica. Adu-Ţi aminte că toţi martirii legionari într-un glas au făcut zid de apărare în jurul Sfintei Tale Biserici. Te rugăm, dă-ne semn al bunei şi plăcutei primiri de către Tine a jertfei tuturor celor pomeniţi. Binevoieşte şi le trece cu vederea păcatele şi greşelile lor şi primeşte-le jertfa făcută din inimi curate şi cinstite.

 

Aşa, Doamne Iisuse Hristoase, Te rugăm, mângâie prin semnul bunăvoinţei Tale inimile greu mâhnite ale celor care acum se roagă Ţie. Milostiv fii nouă, tuturor, şi întru nadejdia Învierii lui, iartă păcatele neamului românesc. Amin.

Sfinte şi mare Arhanghele al lui Dumnezeu, Mihaile, care cel dintai în­tre îngeri stai dinaintea Treimii celei negrăite, sprijinul şi păzitorul neamu­lui omenesc, care ai zdrobit în Ceruri cu oştile tale capul prea-trufaşului dia­vol şi rusinezi pururea pe pământ răutatea şi viclenia lui, la tine alergăm cu credinţă şi ne rugăm ţie cu dragoste: fii pavăză nestricată şi coif tare Sfintei Bi­serici şi neamului nostru dreptcredincios, păzindu-ne cu spada ta purtătoare de fulgere de toţi vrăjmaşii văzuţi şi ne­văzuţi.

 

Nu ne lăsă pe noi, o, Arhanghele al lui Dumnezeu, fără ajutorul şi ocrotirea ta, pe cei ce lăudăm astăzi sfântul tău nume. Iată că, deşi mult greşiţi suntem, nu voim să pierim întru fărădelegile noastre, ci să ne întoarcem la Domnul, ca să ne călăuzească spre lucruri bune. Luminează minţile noastre cu lumina feţei lui Dumnezeu, care străluceşte tot­deauna pe fruntea ta ca un fulger la arătare, ca să putem pricepe care este voia lui Dumnezeu, bună şi desăvârşită, în ceea ce ne priveşte, şi să cunoaştem toate câte se cuvine nouă să le facem şi câte să le trecem cu vederea şi să le părăsim. Întăreşte-ne cu harul Domnu­lui voinţa slabă şi dorirea lipsită de vla­gă, ca întărindu-ne în legea Domnului, să încetăm a ne mai primejdui cu cu­getele pământeşti şi cu poftele trupeşti, aplecându-ne, după asemănarea copii­lor lipsiţi de minte, către frumuseţile degrabă pieritoare ale lumii acesteia şi uitând în chip nesăbuit cele veşnice şi cereşti de dragul celor stricăcioase şi pământeşti.

 

Mai presus de toate acestea, cere de Sus pentru noi duhul adevăratei pocăinţe, întristarea cea nefăţarnică după Dumnezeu şi zdrobirea pentru păcatele noastre, ca zilele ce ne-au mai rămas din această viaţă trecătoare să le chel­tuim nu spre plăcerea simţurilor şi hrănirea patimilor noastre, ci

întru îndrep­tarea cu lacrimi de credinţă şi zdrobire a inimii, cu nevoinţele curăţiei şi cu bineplăcutele fapte ale milostivirii.

 

Iar când se va apropia ceasul sfârşitului nostru, al slobozirii din legăturile aces­tui trup pieritor, nu ne lăsa pe noi, Arhanghele al lui Dumnezeu, fără de apă­rare împotriva duhurilor răutăţii care sunt în vazduhuri şi obişnuiesc a împiedica urcuşul sufletului omenesc la cele de Sus, ca păziţi fiind prin tine, fără îm­piedicare să ajungem în sălaşurile prea-slăvite ale Raiului, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit. Şi învrednicindu-ne a vedea prealuminatul chip al Preabunului nos­tru Domn şi Stăpan, şi căzând cu la­crimi la picioarele Lui, cuprinşi de bucu­rie şi umilinţă să strigăm: slavă Tie, Preaiubitul nostru Mântuitor, Care pen­tru preamulta dragoste pe care o ai faţă de noi, nevrednicii, ai binevoit a trimi­te pe îngerii Tăi ca să slujească mân­tuirii noastre! Amin !

„Şi ocroteşte Doamne ţara aceasta, neamul acesta, organizaţia Legiunea Arhanghelul Mihail şi pe Omul acesta, Corneliu Zelea Codreanu, şi le dă lor puterea să se ridice, până la înălţimea iubirii şi dreptăţii Tale. Ai milă Doamne de toţi mucenicii noştri, şi primeşte jertfa celor dragi nouă. Amin.”

Prohod la înmormântarea lui Ion Mota şi Vasile Marin

– Bucureşti, 13 Februarie 1937-

rostit de Nicolae Bălan, I.P.S. Mitropolit al Ardealului,

înconjurat de arhierei şi un sobor de peste 200 de preoţi

 

Slăvindu-te pe Tine, Părinte, că ne-ai trimis lumina pilduitoarei jertfelnicii a aleşilor Tăi Ioan şi Vasile, ca să ieşim din întunericul nepăsării, al îndoielii şi al oricărei micimi de suflet în urmărirea destinului nostru. În judecăţile Tale, nepătrunse de mintea omenească, i-ai dus departe de noi, totuşi în

ţara aceleiaşi frăţii de sânge, la lupta grea purtată pentru Crucea şi
Împărăţia Ta, ca astfel jertfa lor să strălucească cu atât mai limpede, înaintea ochilor noştri, în toată frumuseţea ei, dezbrăcată de orice interes legat de pământ.
Slăvindu-Te pe Tine, Hristoase Dumnezeule, că ai învrednicit poporul nostru, ca din mijlocul lui să alegi ostaşi credincioşi pentru lucrul Tău, cari de dincolo de moarte ne trimit solia şi mărturisirea credinţii lor, cum numai pe buzele marilor Tăi mucenici din veacurile de la început a răsunat în lume: ”Eu aşa am înteles datoria vieţii mele. Am iubit pe Hristos şi am mers fericit la moarte pentru El!

O, Sfinţilor Mărturisitori, care în temniţe şi prigoane, prin multele voastre pătimiri aţi stăvilit întărâtarea vrăjmaşului cea cu mânie pornită asupra Bisericii lui Hristos, vouă celor ce aţi suferit foame, ger, schingiuiri, umilinţă şi chinuri de tot felul întru apărarea legii celei strămoşeşti, vă aducem mulţumirile noastre.  

Ca cei ce bine v-aţi săvârşit pentru Învierea neamului românesc, iar acum cu îngerii şi cu arhanghelii vă veseliţi în lumina cea neînserată a Împărăţiei cereşti, vă rugăm să nu încetaţi să mijlociţi la Preaputernicul Dumnezeu ca să ne dea iertare de păcate şi să ne păzească pe noi şi Sfântă Biserica Sa de năvălirea altor neamuri asupra noastră, de necredinţă şi de războiul cel dintre noi.

Povăţuiţi-ne pururea pe calea mântuirii, a răbdării şi a dragostei, ca neclintiţi şi uniţi să rămânem până la sfârşitul vieţii întru credinţa cea adevărată.

Aşa, Sfinţilor Mărturisitori, care în strâmtorările şi necazurile din viaţa voastră pământească aţi cerut ajutorul Puterilor cereşti, rugămu-vă pe voi noi nevrednicii, ca să primiţi în acest ceas rugăciunile noastre şi să ne acoperiţi de smintelile veacului acestuia şi de răutăţile celor potrivnici, ca şi noi pe calea ce strâmtă şi cu chinuri neînfricaţi să mărturisim Evanghelia lui Hristos, spre slava lui Dumnezeu şi mântuirea neamului românesc. Amin. 

Ai grijă, Doamne, de toţi ai mei. Primeşte-i sub scutul Tău. Iartă-i. Odihneşte-i. Celor vii dă-le tărie asupra celor potrivnici, întru biruinţa României Creştin-Legionare şi apropierea de Tine, Doamne, a neamului meu românesc, întru nădejdea învierii lui. Amin.

Îngerilor mai întâi şi dela Sfânta Treime a doua lumină te-ai arătat, Mihaile Voievodule şi însoţit fiind de îngerii credincioşi lui Dumnezeu, ai pornit război cu balaurul cel mare şi cu îngerii lui, cel care se cheamă diavolul sau satana.

Tu l-ai aruncat din Ceriuri pe pământ, pe cel ce năcăjea pe Dumnezeu, ziua şi noaptea, apărând într’una pe cei drepţi şi ai înlăturat pentru vecie zavistia lui, aducând pacea şi linistea în împărăţia cerească.

Şi noi nevrednicii, robii lui Dumnezeu şi credincioşi ai Mântuitorului Iisus Hristos, înrolaţi în Legiunea lui Corneliu Zelea Codreanu, pentru salvarea Neamului nostru Românesc, ne rugăm Ţie, Sfinte Arhanghele Mihail, Voievodul oştilor cereşti şi slujitorul prea sfânt al marelui Dumnezeu, fii protectorul şi apărătorul Legiunii noastre, ne întăreşte în credinţa cea adevărată şi ajută-ne să biruim cu puterea Ta, pe toate uneltele diavolului, care sunt puse să distrugă un Neam creştin şi de Dumnezeu iubitor, poporul nostru românesc.

Te implorăm, Sfinte Arhanghele Mihail, care ai putere mare dela Dumnezeu Tatăl Ceresc, să fi permanent alături de Legiunea noastră şi cu sprijinul Tău să se mântuiască Neamul nostru şi noi cu toată recunoştinţa şi cu umilintă, Te vom preamări şi binecuvânta în vecii vecilor. Amin.

Troparul, glasul 1:
Mãrturisitorii cei adevãrati ai lui Hristos cu vitejie au stat împotriva uneltirilor satanei, si nici prigoana, nici temnita, nici chinurile, nici lanturile nu i-au spãimântat, ci cu putere de sus credinta si neamul românesc au pãzit. Pentru rugãciunile lor, Hristoase Dumnezeule, mântuieste sufletele noastre.Condacele si Icoasele

Condacul 1:
Pe Mãrturisitorii cei alesi ai lui Hristos, podoaba Bisericii noastre, pe cei ce în temnitã chinuri si batjocuri au rãbdat, ostasii cei adevãrati ai Domnului care cu puterea Crucii pe slujitorii satanei au rusinat si în ceruri se roagã pentru noi, cu dorire sã îi lãudãm zicând: Bucurati-vã, Sfintilor Mãrturisitori, care în temnitã Golgota neamului românesc ati suit!

Icosul 1:
De la icoanã si de la altar ati pornit, Sfintilor Mãrturisitori, sã apãrati dreapta-credintã si neamul românesc de urgia ce venea dinspre Rãsãrit, si nici prigoana, nici temnita nu v-au îngrozit, ci cu tãrie ati stat împotriva uneltirilor satanei, pentru care bucurându-ne vã lãudãm zicând:
Bucurati-vã, suflete curate de crin.
Bucurati-vã, cã pe acestea nu le-a întinat nici un chin.
Bucurati-vã, cã robia neamului ati voit a o frânge.
Bucurati-vã, cã pãmântul tãrii l-ati temeluit cu sânge.
Bucurati-vã, cã vrãjmasii lui Hristos v-au prigonit.
Bucurati-vã cã vânzãtorii de neam v-au lovit.
Bucurati-vã, cã zdrobiti fiind, iarãsi v-ati ridicat.
Bucurati-vã, cã gândul la mortii vostri putere v-a dat.
Bucurati-vã, cã viata v-a fost rugã si plâns.
Bucurati-vã, cã ardere de tot v-ati adus.
Bucurati-vã, cã darul Arhanghelului v-a umbrit.
Bucurati-vã, cãci cu puterea cinstitei Cruci ati biruit.
Bucurati-vã, Sfintilor Mãrturisitori, care în temnitã Golgota neamului românesc ati suit!

Condacul al 2-lea:
Fiara rosie cu mânie s-a pornit împotriva Bisericii lui Hristos si lumea întreagã s-a îngrozit de cumplitele nelegiuiri: cã icoanele au fost cãlcate în picioare, moastele sfintilor batjocorite, preotii ucisi si multime de biserici dãrâmate; iar voi, Sfintilor, nevoind a ne lãsa nouã o tarã fãrã altare si cruci, v-ati împotrivit cu bãrbãtie celor rãu-credinciosi, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea:
Se clãtina asezarea crestinã a lumii si puterile întunericului cumplit spumegau, iar ostasii lui Hristos cu inimã viteazã, nesuferind unele ca acestea, au pornit grabnic spre Spania însângeratã unde moarte de martiri cu bucurie au primit; iar voi, Sfintilor, legãmânt ati fãcut pe mormântul lor sã duceti lupta cea bunã pentru izbãvirea neamului, pentru care cu multumire grãim:
Bucurati-vã, apãrãtori ai neamului românesc.
Bucurati-vã, fii vrednici ai pãmântului strãmosesc.
Bucurati-vã, cã doi tineri pildã vie v-au dat.
Bucurati-vã, cã la moarte fericiti au plecat.
Bucurati-vã, cã la mormântul lor legãmânt ati rostit.
Bucurati-vã, cã-n sãrãcie a vietui ati fãgãduit.
Bucurati-vã, cã de bucuriile pãmântesti v-ati lepãdat.
Bucurati-vã, cã tara s-o slujiti v-ati legat.
Bucurati-vã, cã munti de suferintã ati strãbãtut.
Bucurati-vã, cã tinerete cei mai multi n-ati avut.
Bucurati-vã cã neamul prin voi s-a împlinit.
Bucurati-vã, cã durerea voastrã însutit a rodit.
Bucurati-vã, Sfintilor Mãrturisitori, care în temnitã Golgota neamului românesc ati suit!

Condacul al 3-lea:
Voit-au vrãjmasii Crucii si vânzãtorii de tarã sã rupã sufletul românesc de Hristos, dar s-a ridicat nouã viteaz apãrãtor cu suflet de Arhanghel, care viata pentru legea strãmoseascã si-a pus zicând: „Cel ce luptã, chiar singur, pentru Dumnezeu si neamul sãu, nu va fi învins niciodatã”; iar acum, biruitor, cu îngerii în ceruri, acestuia neîncetat îi cântã: Aliluia!

Icosul al 3-lea:
Tiranul cel ucigas si nelegiuita evreicã, nesuferind a vedea sufletele voastre curate arzând de dragoste pentru credintã si neam, diavoleascã poruncã au dat sã fiti noaptea dusi în pãdure si sugrumati, apoi ciuruiti de gloante, aruncati într-o groapã, arsi cu vitriol si acoperiti cu lespezi grele de piatrã, dar nici mormântul, nici moartea nu v-au tinut, ci la Viata cea adevãratã v-ati mutat, pentru care auziti de la noi unele ca acestea:
Bucurati-vã, lacrimi pe obrazul tãrii vãrsate.
Bucurati-vã, suflete greu încercate.
Bucurati-vã, cã ati stiut cã la moarte plecati.
Bucurati-vã, cã senini v-ati despãrtit de ceilalti.
Bucurati-vã, cã-n întunecata pãdure v-au dus.
Bucurati-vã, cã picioarele în lanturi v-au pus.
Bucurati-vã, cã frânghii dupã gât v-au întins.
Bucurati-vã, cã miseleste pe toti v-au ucis.
Bucurati-vã, cãci Catapeteasma Neamului s-a despicat.
Bucurati-vã, cã voievozii din morminte s-au sculat.
Bucurati-vã, cã Horea sfârtecat a zvâcnit.
Bucurati-vã, cã Tudor cel vândut s-a îngrozit.
Bucurati-vã, Sfintilor Mãrturisitori, care în temnitã Golgota neamului românesc ati suit!

Condacul al 4-lea:
Spãimântatu-s-au slugile satanei de dârzenia si credinta voastrã, Sfintilor, si socotind sã vã piardã, cu mânie s-au pornit asupra voastrã în temnitele de la Râmnicu Sãrat, Miercurea Ciuc, Brasov si Vaslui, si în înfricosãtoarea „noapte a rãzbunãrii” cu moarte de martiri v-ati încununat, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea:
Uneltirile celor fãrã de lege nicicum nu v-au îngrozit, vitejilor Mãrturisitori, ci întelegând cã veti fi ucisi, în curtea lagãrului toti ati îngenuncheat si în tãcerea noptii rugãciunea „Tatãl Nostru” cu umilintã ati rostit, apoi gloantele au pornit potop asupra voastrã , în vreme ce un preot întemnitat sãvârsea în tainã cea din urmã slujbã pentru voi si pentru cei ce aveau sã mai moarã, pentru care noi vã lãudãm zicând:
Bucurati-vã, cã la moarte cu Hristos ati plecat.
Bucurati-vã, cã neamului jertfã curatã v-ati dat.
Bucurati-vã, cã s-au minunat cãlãii de a voastrã purtare.
Bucurati-vã, cã s-au cucerit de credinta voastrã cea tare.
Bucurati-vã, cã gloantele nemilos v-au secerat.
Bucurati-vã, cã durere în urmã ati lãsat.
Bucurati-vã, cã trupurile vi le-au pus la rãscruci.
Bucurati-vã, cã v-au lãsat fãrã groapã si cruci.
Bucurati-vã, cei ce si dupã moarte ati fost umiliti.
Bucurati-vã, cei ce „trãdãtori de tarã” ati fost numiti.
Bucurati-vã, fii ai unui neam rãstignit.
Bucurati-vã, cã sufletul prin dureri v-ati sfintit.
Bucurati-vã, Sfintilor Mãrturisitori, care în temnitã Golgota neamului românesc ati suit!

Condacul al 5-lea:
Satana însusi s-a pogorât ca sã vã piardã, Sfintilor Mãrturisitori, în grozava temnitã de la Pitesti, iar cãlãul cel îndrãcit tocmit sã vã zdrobeascã sufletele striga: „Dacã Hristos ar fi trecut prin mâinile mele, nu mai ajungea nici El pe cruce si n-ar fi înviat. Eu sunt adevãrata evanghelie! Eu o scriu acum pe stârvurile voastre!”; iar voi, Sfintilor, neavând nãdejde de izbãvire decât de la Dumnezeu, Acestuia cu lacrimi Îi strigati: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Îngerii cei din ceruri si-au ascuns fata neputând suferi nebunia urâtorilor de Dumnezeu, cã în Vinerea Patimilor, spre batjocurã, un tânãr pe perete au rãstignit si cu loviri sãlbatice l-au ucis, iar zidurile temnitei se cutremurau de urletele celor schingiuiti si gropile înghiteau flãmânde grãmezi de carne zdrobitã si sânge, dar în adâncul iadului Dumnezeu putere si tãrie v-a dat, pentru care vã lãudãm zicând:
Bucurati-vã, martiri care mult ati pãtimit.
Bucurati-vã cã fiare cu chip de om v-au lovit.
Bucurati-vã, cã peste cap cu pari ascutiti v-au bãtut.
Bucurati-vã, cã degetele cu clesti vi le-au frânt.
Bucurati-vã, cã în picioare cu urã ati fost cãlcati.
Bucurati-vã, cã-n genunchi, cu mâinile legate mâncati.
Bucurati-vã cã sare spre mâncare ati primit.
Bucurati-vã, cã de apã zile-ntregi v-au lipsit.
Bucurati-vã, cã dureri peste fire ati rãbdat.
Bucurati-vã, cã Marilor Mucenici v-ati asemãnat.
Bucurati-vã, cãci cu trupul cumplit ati pãtimit.
Bucurati-vã, cã tarina sufletului mai bogat a rodit.
Bucurati-vã, Sfintilor Mãrturisitori, care în temnitã Golgota neamului românesc ati suit!

Condacul al 6-lea:
Au socotit ucigasii cei nãimiti din temnita Aiudului sã piardã si pomenirea voastrã, Sfintilor, si mult-chinuitele voastre trupuri în râpa de la „Dealul Robilor” au aruncat, nestiind ei puterea lui Dumnezeu cea arãtatã în vedenia prorocului Iezechiel care zice: „Mâna Domnului a fost peste mine si m-a luat în Duhul si m-a pus în mijlocul unei vãi pline de oase si mi-a zis: «Fiul omului, vor putea oare oasele acestea sã învieze?». Eu am rãspuns: «Doamne, Dumnezeule, Tu stii lucrul acesta!». El mi-a zis: «Proroceste despre oasele acestea si spune-le: Oase uscate, ascultati cuvântul Domnului! Iatã, voi face sã intre în voi duh si veti învia!». Si a intrat duhul în ele si au înviat si au stãtut în picioare. Si era ca o oaste mare, foarte mare la numãr”, care slãvea neîncetat pe Dumnezeu, cântându-I: Aliluia!

Icosul al 6-lea:
Sãlas de rugãciune temnita Aiudului v-a fost, cã acolo neîncetat în post si priveghere ati petrecut, trezvia mintii si smerenia inimii ati dobândit si Dumnezeiestile Scripturi ati învãtat, iar noaptea îngenunchind cu lacrimi vã rugati pentru mortii vostri si pentru cei ce vã prigoneau, pentru care noi vã lãudãm zicând:
Bucurati-vã, Sfinti purtãtori de cununã.
Bucurati-vã, cã ati ales nevointa cea bunã.
Bucurati-vã, cã luptã îndoitã ati dus.
Bucurati-vã, cã patimile din voi le-ati supus.
Bucurati-vã, cã si pe cãlãi i-ati înfruntat.
Bucurati-vã, cã aceia sã vã piardã au cugetat.
Bucurati-vã, cã loviri si scuipãri ati primit.
Bucurati-vã, cã mãdularele în bãtãi v-au zdrobit.
Bucurati-vã cã în celule înghetate ati stat.
Bucurati-vã, cã apã rece pe podea v-au turnat.
Bucurati-vã, cã toate cu rãbdare ati suferit.
Bucurati-vã, cã putere de sus v-a întãrit.
Bucurati-vã, Sfintilor Mãrturisitori, care în temnitã Golgota neamului românesc ati suit!

Condacul al 7-lea:
Cuvintele Mântuitorului: „frate pe frate la moarte va da” au voit sã le împlineascã în temnita de la Gherla, cã îndrãcitii cãlãi cu urã vã porneau unii împotriva altora, si chemând pe un tatã l-au silit sã-si calce în picioare copilul, iar acela cãzând în genunchi a strigat: „Ucideti-mã pe mine, numai nu-mi schingiuiti bãiatul!”; iar voi, întelegând nebunia satanei, v-ati rugat zicând: „Doamne, dã-ne putere sã rãbdãm sau ia-ne viata!” si lui Dumnezeu ati strigat: Aliluia!Icosul al 7-lea:
Mintea omeneascã nu poate pricepe cruzimea chinurilor pe care le-ati rãbdat, Sfintilor, cãci rãstigniti pe podea, cu frânghii ude ati fost bãtuti, degetele cu clesti v-au zdrobit si cu scânduri peste fatã v-au lovit încât înfãtisare de oameni nu mai aveati, dar voi, urmând lui Hristos Cel Rãstignit, toate ati suferit si pe cãlãi ati iertat, pentru care vã lãudãm zicând:
Bucurati-vã, trupuri în chinuri zdrobite.
Bucurati-vã, suflete în foc lãmurite.
Bucurati-vã, cã satana a cerut sã vã cearnã.
Bucurati-vã, cãci credinta avut-ati drept armã.
Bucurati-vã, cã pânã în sfârsit ati rãbdat.
Bucurati-vã, cã Hristos putere v-a dat.
Bucurati-vã, cã mult pãtimind v-ati sfârsit.
Bucurati-vã, cãci cu chip luminat ati murit.
Bucurati-vã, cã v-au nins flori de nea pe mormânt.
Bucurati-vã, cã îngeri v-au plâns nevãzut.
Bucurati-vã, cã munti de durere-ati suit.
Bucurati-vã, cã Domnul la El v-a primit.
Bucurati-vã, Sfintilor Mãrturisitori, care în temnitã Golgota neamului românesc ati suit!

Condacul al 8-lea:
Iudeii cei robiti în Egipt nici în parte n-au rãbdat suferintele voastre, Sfintilor Mãrturisitori, cã nu pietre si cãrãmizi v-ati trudit a frãmânta, ci cu brate istovite munti de pãmânt din loc ati mutat, si ati croit albie de lacrimi si sânge pe care toate apele Dunãrii n-o vor putea spãla, cãci glasul suferintei voastre neîncetat se-naltã la cer, strigând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea:
Glas au dat apele si adâncurile cumplitului Canal s-au cutremurat, cã nu sunt graiuri care sã nu se audã si dureri care sã nu rodeascã; iar noi, Sfintilor, glasul pãtimirii voastre din strãfunduri auzindu-l, grãim cãtre voi unele ca acestea:
Bucurati-vã, suflete tari ca muntii bãtrâni.
Bucurati-vã, pomi viscoliti de furtuni.
Bucurati-vã, cã-n arsitã si ger ati trudit.
Bucurati-vã, cã pãmântul cu sânge-ati sfintit.
Bucurati-vã, cã goi si flãmânzi ati rãbdat.
Bucurati-vã, cãci cu lacrimi în stâncã ati sãpat.
Bucurati-vã, cã-n sudori drum prin piatrã ati croit.
Bucurati-vã, cã drept platã lovituri ati primit.
Bucurati-vã, cã sub valuri ati fost risipiti.
Bucurati-vã, cã sub mâl si nisip odihniti.
Bucurati-vã, cã trupul istovit v-au zdrobit.
Bucurati-vã, cã sufletul mai vârtos a rodit.
Bucurati-vã, Sfintilor Mãrturisitori, care în temnitã Golgota neamului românesc ati suit!

Condacul al 9-lea:
Luminã a rãsãrit în temnita suferinzilor de la Târgu Ocna, cãci ca un soare a strãlucit într-însa, senin la suflet si chip, sfântul temnitelor românesti, mângâierea suferinzilor si lauda nevoitorilor, cel ce în trezvie si rugãciunea inimii petrecând, darul Duhului Sfânt a agonisit, si sfârsitul mai dinainte cunoscându-si, cu bucurie s-a mutat la Domnul, cântând: Aliluia!

Icosul al 9-lea:
„Iubiti pe cei ce vã prigonesc” a poruncit Hristos, iar voi, Sfintilor, cuvântul Lui întocmai l-ati împlinit, cã la Târgu Ocna în noaptea Nasterii Domnului un preot muribund a cerut sã fie dus la cel care cumplit îl chinuise, si mângâindu-l cu blândete i-a spus: „Te iert din toatã inima si cred cã Hristos, Care-i mai bun decât noi, te va ierta si El”. Iar acela, cãindu-se, cu lacrimi s-a mãrturisit, si în aceeasi noapte amândoi la Domnul cu pace au plecat, iar noi minunându-ne de puterea dragostei vã lãudãm zicând:
Bucurati-vã, urmãtori ai poruncilor dumnezeiesti.
Bucurati-vã, râvnitori ai mãririi ceresti.
Bucurati-vã, cã Rugãciunea lui Iisus ati primit.
Bucurati-vã, cã darul Duhului Sfânt v-a umbrit.
Bucurati-vã, cã Evanghelia v-a fost îndreptar.
Bucurati-vã, c-ati aflat luminare si har.
Bucurati-vã, cã soare între voi a strãlucit.
Bucurati-vã,cã „sfântul închisorilor” l-ati numit.
Bucurati-vã, cã a odrãslit din durere si chin.
Bucurati-vã, cã sufletul i-a fost alb ca un crin.
Bucurati-vã, cã în mormânt nestiut l-au zvârlit.
Bucurati-vã, cã cerul în giulgi de nea l-a învelit.
Bucurati-vã, Sfintilor Mãrturisitori, care în temnitã Golgota neamului românesc ati suit!

Condacul al 10-lea:
Voit-au vrãjmasii lui Hristos nu doar sã vã zdrobeascã trupurile si sufletele, ci si credinta cea adevãratã sã o batjocoreascã, pentru aceea la Sfintele Sãrbãtori ale Ortodoxiei vã sileau a sãvârsi blasfemii pe care mintea omeneascã nu le poate închipui, iar voi Sfintilor umilinta si chinurile rãbdând, cereati ajutorul lui Dumnezeu, întãrindu-vã si strigând: Aliluia!

Icosul al 10-lea:
Bucuria Învierii a strãlucit în întunecata minã de la Baia Sprie, când în mãruntaiele pãmântului preotii întemnitati cu cutremur au strigat: „Veniti de luati luminã!” si sfredelele în chip de clopot au început a rãsuna, lãmpasele s-au aprins iar osânditii îngenuncheati cu lacrimi au cântat „Hristos a înviat!”, de care lucruri minunându-ne vã lãudãm strigând:
Bucurati-vã, cei ce de vii ati fost îngropati.
Bucurati-vã, cã de Hristos n-ati voit sã vã lepãdati.
Bucurati-vã, cã-n batjocurã carne în Vinerea Mare v-au dat.
Bucurati-vã, cã foamea rãbdând, n-ati mâncat.
Bucurati-vã, cã Învierea în adâncuri ati prãznuit.
Bucurati-vã, cã prin post si mãrturisire v-ati curãtit.
Bucurati-vã, cã o cruce din bârne ati înãltat.
Bucurati-vã, cã sfredele în chip de clopote au sunat.
Bucurati-vã, cã odãjdii de pret n-ati avut.
Bucurati-vã, cã epitrahil din stergar alb ati fãcut.
Bucurati-vã, cãci cu îngerii împreunã ati slujit.
Bucurati-vã, cã sub pãmânt pe Hristos ati mãrturisit.
Bucurati-vã, Sfintilor Mãrturisitori, care în temnitã Golgota neamului românesc ati suit!

Condacul al 11-lea:
Cumplita prigoanã cea cu mânie pornitã asupra voastrã n-a crutat nici firea femeiascã cea slabã, si întocmai mucenitelor de demult, multime de femei cu îndrãznealã au mãrturisit dragostea lor pentru Hristos si neam, si chinurile au rãbdat cu bucurie, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Îngrozitu-s-au credinciosii vãzând adus spre ardere un trup de femeie schingiuit, iar cãlãii cei cu inima de piatrã, nicicum luând seamã cã acela viatã mai avea într-însul, cu grãbire l-au aruncat în cuptor si vaiete surde din flãcãri au rãsunat, iar noi cutremurându-ne de unele ca acestea cu fricã grãim:
Bucurati-vã, trupuri firave cu suflet cãlit.
Bucurati-vã, cã pe Hristos cu îndrãznealã ati mãrturisit.
Bucurati-vã, cã mucenitelor din vechime v-ati asemãnat.
Bucurati-vã, cã multe feluri de chinuri ati rãbdat.
Bucurati-vã, cã batjocuri si loviri ati primit.
Bucurati-vã, cã spânzurându-vã, cumplit v-au strujit.
Bucurati-vã, cã spre împuscare pieptul vostru l-au dat.
Bucurati-vã, cã mâinile soldatilor pe arme au tremurat.
Bucurati-vã, cã trupurile v-au bãtut pânã la sânge.
Bucurati-vã, cã de suflete nu s-au putut atinge.
Bucurati-vã, cu Sfintii acestui neam prigonit.
Bucurati-vã, toti care în credintã ati murit.
Bucurati-vã, Sfintilor Mãrturisitori, care în temnitã Golgota neamului românesc ati suit!
Condacul al 12-lea:
Harul cel dumnezeiesc v-a umbrit în chip minunat, Sfintilor, si-n temnitele de la Pitesti, Aiud, Gherla, Sighet, Baia Sprie, Târgu Ocna si Canal asemenea mucenicilor din vechime pãtimiri de multe feluri ati rãbdat, iar voi bine stiind cã lucrare de sus era aceasta, mai vârtos pe Hristos L-ati chemat, cântând: Aliluia!

Icosul al 12-lea:
De nimic ati socotit viata aceasta pãmânteascã si sufletul v-ati pus pentru dreapta-credintã si neamul strãmosesc, iar acum la limanul cel fãrã de durere si întristare vã veseliti, cu toti dreptii lãudând pe Dumnezeu si auzind de la noi unele ca acestea:
Bucurati-vã, aripi în zbor secerate.
Bucurati-vã, chipuri de har luminate.
Bucurati-vã, vieti care-n lanturi v-ati frânt.
Bucurati-vã, cã lumea pe voi v-a urât.
Bucurati-vã, raze în beznã aprinse.
Bucurati-vã, brate la ceruri întinse.
Bucurati-vã, sfinti fãrã cruce si nume.
Bucurati-vã, tâmple cu albe cunune.
Bucurati-vã, râuri cu ape curate.
Bucurati-vã, ramuri de rod încãrcate.
Bucurati-vã, soli care bine-ati vestit.
Bucurati-vã, stânci cu tãrii de granit.
Bucurati-vã, Sfintilor Mãrturisitori, care în temnitã Golgota neamului românesc ati suit!

Condacul al 13-lea:
O, Sfintilor Mãrturisitori, cei ce în temnitã chinuri de multe feluri ati rãbdat si pentru Învierea neamului românesc moarte muceniceascã cu vitejie ati primit, îndrãznire având cãtre Hristos Dumnezeu, faceti rugãciune ca sã ne izbãvim de toatã înselãciunea diavoleascã si credinta ortodoxã cu bãrbãtie sã mãrturisim, ca mântuindu-ne, pururea sã cântãm lui Dumnezeu: Aliluia!
(acest condac se zice de trei ori).

Apoi iarãsi se zice Icosul cel dintâi: De la icoanã si de la altar… si Condacul întâi: Pe Mãrturisitorii cei alesi…
Apoi se citeste aceastã rugãciune:

Rugãciune
O, Sfintilor Mãrturisitori, care în temnite si prigoane, prin multele voastre pãtimiri ati stãvilit întãrâtarea vrãjmasului cea cu mânie pornitã asupra Bisericii lui Hristos, vouã celor ce ati suferit foame, ger, schingiuiri, umilintã si chinuri de tot felul întru apãrarea legii celei strãmosesti, vã aducem multumirile noastre.

Ca cei ce bine v-ati sãvârsit pentru Învierea neamului românesc, iar acum cu îngerii si cu arhanghelii vã veseliti în lumina cea neînseratã a Împãrãtiei ceresti, vã rugãm sã nu încetati sã mijlociti la Preaputernicul Dumnezeu ca sã ne dea iertare de pãcate si sã ne pãzeascã pe noi si Sfântã Biserica Sa de nãvãlirea altor neamuri asupra noastrã, de necredintã si de rãzboiul cel dintre noi.
Povãtuiti-ne pururea pe calea mântuirii, a rãbdãrii si a dragostei, ca neclintiti si uniti sã rãmânem pânã la sfârsitul vietii întru credinta cea adevãratã.
Asa, Sfintilor Mãrturisitori, care în strâmtorãrile si necazurile din viata voastrã pãmânteascã ati cerut ajutorul Puterilor ceresti, rugãmu-vã pe voi noi nevrednicii, ca sã primiti în acest ceas rugãciunile noastre si sã ne acoperiti de smintelile veacului acestuia si de rãutãtile celor potrivnici, ca si noi pe calea ce strâmtã si cu chinuri neînfricati sã mãrturisim Evanghelia lui Hristos, spre slava lui Dumnezeu si mântuirea neamului românesc. Amin. 

Sfantul Valeriu Gafencu